FAMILIE

Din capitolul amintiri haioase: prima băiță a copiilor mei

Îmi place foarte mult acest subiect, când vine vorba de copii și bebeluși mă simt în elementul meu, e firesc, sunt mamă de doi (fetiță de 10 ani și băiețel de 6 ani). În plus sunt genul care are grijă de amintirile legate de copiii mei, sunt undeva stocate separat într-o parte secretă a creierului pe care niciun bărbat sau savant nu are cum să o înțeleagă. Sunt amintiri atât de prețioase și nu se compară cu orice alte amintiri.

Când se deschide subiectul despre copii, prind glas imediat, ideile și amintirile mă inundă, îi cunosc atât de bine și ador să vorbesc despre ei. Instantaneu, nouă, mamelor, ni se pune un altfel de zâmbet pe chip când vorbim despre comorile noastre cele mai de preț: COPIII NOȘTRI. Și discuțiile sunt atât de plăcute încât chiar nu ai niciodată acea senzație că discuția s-a terminat și nu mai ai ce să vorbești. Am amintiri și povești infinite legate de copiii mei. De emoția pe care ne-o provoacă nici nu mai zic, când ne aducem aminte de primele zile alături de ei parcă ne apucă nostalgia și ne lăcrimează ochii.

Am și acum întipărit în minte foarte clar când am plecat spre casă din maternitate cu primul nostru copil, Carina care are 10 ani și este o mini domnișoară deja. Am zăbovit câteva zile prin spital fiind foarte slăbită și condițiile din spital parcă îți ziceau încontinuu pleacă de aici mai repede. Și am plecat, visasem atât de mult la acel moment, acasă în sfârșit cu bebelușul nostru minunat. Totul era pregătit acasă în detaliu ca orice mămică la primul copil și care stă în ultima perioadă de sarcina pe toate grupurile de mămici existente în mediile sociale. Deci plină de informații și la curent cu toate contrazicerile dintre mămicile pline de hormoni. :-))

Îmi aduc aminte drumul cu mașina până acasă și cum stătea cea mică înfofolită (copil născut în februarie) și cât de mare îi era hăinuța de iarnă. Era cu totul scufundată în gecuța cumpărată de mama soacră care nu este bună la estimări. Ahh și gecuța i-a venit perfect copilului abia anul următor. 🙂

Toate ca toate, dar prima băiță este memorabilă pentru orice părinte. Baia cuprindea un întreg arsenal de obiecte și o pregătire prealabilă îndelungată. Soțul mereu acolo iar soacra/mama sunt întotdeauna prezente cu mii de sfaturi care mai de care mai enervante. Dar ele au experientă… de acum 30 ani, evident. Cum să le zici ”ia pleacă matale acasă și revino când te chemăm noi”?

Din arsenalul de baie nu lipsea niciodată (cel puțin în prima perioadă):

  • termometru (apa pentru baie trebuie să aibă maxim 37-38 de grade). În plus, aveam pregătit un ibric cu apă mai fierbinte în caz că se răcea apa între timp
  • prosop special cu glugă
  • bețișoare de urechi speciale,
  • ulei de bebe pentru masaj,
  • câteva săpunuri speciale alese (după ce citești mai multe articole și după ce întrebi medicul pediatru, rudele, prietenele și alte mame)
  • cremă pentru funduleț iritat
  • scutece
  • căciuliță (neapărat după baie)
  • body
  • alte cele, sigur mi-a scăpat ceva :-))

Ahh, să nu uit să vă zic, medicul pediatru ne-a recomandat să-i facem la început baie copilului în ceai, că este bine pentru piele. Am făcut rost de cantități impresionante de mușețel și în fiecare seară abuream casa cu ditamai oala cu ceai pe care o căram în dormitor și o potriveam la temperatură cu apă plată cumpărată. :-))

Baia trebuia în același timp să: fie făcută cam la aceeași oră în fiecare seară, să fie înainte de masă astfel încât copilul după baie să sugă și să adoarmă instantaneu cel puțin 8 ore (hahahahha, ce glumă bună), apa să fie la temperatura perfectă, să fie și soțul sau altă persoană apropiată acasă să mă ajute cu căratul apei în dormitor unde trebuia făcut din timp mai cald pentru băiță.

Pare complicat? Neaaa, doar pare :-))) Era doar o bucățică din zi iar partea cu băița era chiar partea cea mai plăcută. Ceee, mă întrebi dacă eram zen? Mai bine nu mă întreba!! :-)))) Nu mă întreba nici cum arătam și nici cât dormeam. Vreo 2 ani și ceva m-am trezit noapte de noapte, de noapte, de noapte… pfff, fără vrăjeală sau exagerare.

Pentru că sunt mamă de doi nu ar fi corect să povestesc doar despre prima băiță a primului copil. Hai că vă povestesc imediat adevărul adevărat despre prima baie a lui Radu, băiețelul nostru. :-)))

Mda… deci cu primul copil a fost o poveste, la al doilea… omul se mai schimbă, radical în cazul meu. Dacă la primul copil ești speriată de bombe și ai nevoie de asistenți, asistenți primi și secunzi (nu știu dacă există așa ceva, sincer, am inventat eu acum pe loc), dacă îți pregătești un întreg arsenal de obiecte neapărat necesare și faci nșpe mii de poze, la mine a fost total diferit la al doilea copil.

Trecuseră câteva zile deja și Radu nu avusese parte de prima băiță. Eu eram extrem de obosită, lăuzia știu toate mamele nu este floare la ureche, soțul era foarte ocupat și nu era acasă la ora băiței, așa că primele băi ale lui Radu au avut loc în chiuveta din bucătărie. Chiuveta din baie este foarte mică, așa că îl spălam la cea din bucătărie. Fără arsenal, fără suport special, termometru sau alte cele, doar cu prosopul lui de baie pus pe blatul de bucătărie și cu săpunul lui de bebe (sper ca nu l-am folosit din greșeală pe cel de vase :-)) ).

Amintiri! Acum sunt mari, indiferent unde i-am spălat și că am folosit sau nu ceai de mușețel la baie. Vremurile s-au schimbat, impresionant de mult, totul evoluează în acest domeniu incredibil de repede, a fost greu și asta îmi amintesc bine. Mamele chiar au nevoie de ajutor iar tehnologia în ziua de azi este prietena lor bună.

Și apropo de baie, chiar am văzut pe un site cu un nume super tare (nu-i știu povestea dar poate o aflu) neakaisa.ro cele mai potrivite baterii termostatate pentru fiecare baie, dar și o mulțime de alte obiecte sanitare pentru amenajarea băii și produse pentru amenajarea casei. Plimbarea pe site mi-a oferit un răsfăț vizual. Mi-am și asortat în mintea mea câteva obiecte sanitare și m-am închipuit într-o baie modernă în care intri cu mega plăcere și faci o baie perfectă cu super multă spumă și un pahar de șampanie lângă, exact ca în filme. Pentru că merităm, mai ales noi, mamele, nu-i așa? :-)))

2 gânduri despre „Din capitolul amintiri haioase: prima băiță a copiilor mei”

Lasă un răspuns la Emilia fotografiaza Anulează răspunsul