Azi noapte a nins! Mult! In Bucurest iarna nu ne-a luat prin surprindere, ne doream cu totii sa ninga, corect? E februarie, ce vorbesti.. nici nu mai stiam cum arata o ninsoare. Bine ai venit dna Iarna, te asteptam cu nerabdare… dar…
Cand am deschis ochii in jur de 6 dimineata si m-am uitat pe geam m-am bucurat ca un copil mic de peisaj: TOTUL ALB. Si frumos! Am trezit sotul sa dea zapada de pe masina :-). Mi-a zis suparat: pentru asta m-ai trezit? de parca este o piece of cake, o mare branza, sau un fleac, i-am ciuruit, eh…
Copiii vesnic morocanosi de obicei dimineata au uitat sa mai fie ofticati ca-i trezesc. Am scos armele din dotare ca o mama experimentata de doi ce sunt si am zis scurt: CINE VREA SA SE UITE PE GEAAAAM?? A fost suficient! Urca-l pe cel mic la geam, a ramas acolo cu nasu’ pe geam, fascinat! Ar fi iesit amandoi in pijamale sa faca un om de zapada, atat de mare le era bucuria. Melodia din Frozen deja era cantata la baie… Bine ca nu m-au intrebat cand vine Mos Craciun…
Repede, manusile, pantalonii de fas, caciulile cele mai groase. Cosmonautii au iesit mai rapid decat de obicei azi din casa. Am iesit si eu pe usa dupa 5 min cu ghiozdanele si alte cele. Il ajutau pe tati la zapada. Aloo, nuuu in zapada cea mai maree!, Hei, nu baga zapada in gura, In masina cu voi si scuturati picioarele, sa nu va prind cu zapada in masina, ati auzit??. Uzi deja si pregatiti pentru scoala/gradinita. Perfect…
Si totusi parea simplu.. Dupa juma de ora de deszapezit masina era tot inconjurata de zapada. Dupa ”un fleac, i-am ciuruit” a urmat replica mea ahh, nu se cunoaste mai nimic, sigur pot sa ies cu masina?? Urmatoarea replica care nu se spune pe blog, nici in alta parte. Am facut doar o glumita pentru a incinge atmosfera si a topi zapada, atata tot… 🙂
In vreo 10 min am reusit sa ma indes cu forta si tupeu de Bucuresti in ”carnatul” de masini de pe strada. Dupa ce am facut un story, ca tot omu de la fata locului, aveam oricum timp berechet, am reusit intr-o ora si jumatate sa plasez copiii. Drum de 30 min in mod obisnuit, adica aglomerat, ca doar vorbim de Bucuresti.
M-am oprit in parc… am zis na… imi bag picioarele in ea de zapada LA PROPRIU. A fost divin! Nu mi-a zis nimeni nu in zapada cea mai mareee. M-am bagat peste tot, am facut fotografii, m-am udat leoarca la picioare dar am prins niste cadre dragute. Zapada galbena nu am fotografiat-o, desi am observat-o. Am observat si cativa copilasi mici cu saniile de la prima ora. Probabil era prima zapada din viata lor. Am trecut pe langa ei sa le vad uimirea si bucuria de pe chip. Nici porumbeii nu i-am ratat. Probabil si pentru unii dintre ei era prima zapada.
Stiu ca au fost cozi interminabile in trafic, ca zapada e uda si rece, ca lumea astepta zgribulita in statii, ca soferii injura, ca toata lumea intarzie, ca sefii isi asteapta angajatii la aceleasi ore si nu pot intelege ”de ce intarziati, frate!?”. Puteti sa dati cu bulgari in mine si sa ziceti orice, nu-mi pasa, eu zic doar: Bine-ai venit, IARNA!
Azi voi iesi cu copiii sa facem un om de zapada mai tarziu. Il voi posta peste tot cu #haiafaralazapada, ca tot omu’ normal.
Spune-ne si tu partea frumoasa a acestei zile, pe cea urata o stim deja cu totii! 🙂
