Esueaza in a respecta regulile si retetele altora!

Hai sa recunoastem, cu toii am esuat si vom esua. Poate nu toti cu aceeasi amploare si in acelasi domeniu, insa tuturor ni s-a intamplat. Mie nu mi-e rusine sa o recunosc, mi se pare chiar haios, uneori ma si „laud” cu asta si fac misto de erorile mele. Bine.. unele sunt atat de urate incat chiar le indes undeva intr-o cutie imaginara si o ascund mai mult timp, insa la un moment dat scot „cutia” cu greseli din acel loc ascuns, dupa ce trece supararea si frustrarea, si tot fac putin misto de mine. Si invat din asta. Toti avem de invatat. Si trec mai usor peste, nu imi incarc mintea si sufletul. Si ma ambitionez, asta este ideea de fapt.

De ce m-am gandit sa abordez azi aceasta tema? Pentru ca vreau sa vorbim despre greselile mici si despre cum sa ne provocam in asa fel incat sa facem acel ceva care este la limita, care este foarte posibil sa-l gresim, dar unde sunt si sanse sa reusim. Adica atunci cand stii ca mai sunt si altii care gresesc, parca te simti cumva mai bine. Parca cand altii recunosc, recunosti si tu cumva, cu voce tare sau in sufletul tau. Si e un lucru bun, nu-i asa? Parca renunti la un bagaj greu pe care il tot cari aiurea peste tot.

De exemplu, te provoc sa nu tii cont de retete atunci cand vrei sa prepari ceva. Nu imita pe nimeni. Te poti inspira, evident. Eu arunc de exemplu un ochi pe o reteta, nu retin tot din ea si nici nu intentionez asta, o adaptez la poftele mele sau ale familiei si la ce ingrediente am deja… si ii dau bice.

Variantele le stim deja:

• ori esuam si stricam bunatate de ingrediente si bunatate de timp :-). Aruncam cu tava, cu castroanele, tragem niste injuraturi cum numai romanu` stie, ne bagam picioarele, strangem din dinti, ne creste tensiunea si alte reactii umane sa le zicem. DAR ne evervam in asa hal incat ne spunem „pe bune, ma face pe mine prajitura asta??” Daca se intampla asa, portita este inca deschisa catre geniu (poate e putin cam mult spus, dar suna bine).
• ori ne iese ceva asa si asa.. dar care ne impulsioneaza sa mai facem o data. Ne dam seama ce am gresit, vrem sa repetam, mai imbunatatim ce putem si iese ceva super tare, genial, de ce nu!
• ori iese ceva genial din prima!! Dar nu asa se nasc retetele noi sau orice altceva nou, din incercari si abateri de la ce stiam deja? CE.. eu nu pot sa creez ceva genial, am ciunga in par?

Avantaje/dezavantaje:

• preparatele mele au mereu alt gust
• nu pot face exact ce am mai facut, nu am reteta pentru ca improvizez
• nu masor ingredientele, deci nu-mi cere reteta, NU AM (dar pot aproxima daca este nevoie)

Daca vii la mine la masa trebuie sa stii ca nicio mancare nu are gust si aspect clasic, ca la restaurant sau ca in cartea de bucate. Totul este „a la Emy” si nu mi-e rusine cu asta. Au amprenta mea si nu mi-e rusine cu ele. Asa ca daca te invit la mine la masa, asteapta-te la ceva diferit, exact asa cum sunt eu.

Stiu ca poate nu are logica tot ce am scris, si articolul asta poate fi una dintre greselile mele. Articolul nu se refera numai la mancare, la orice greseala sau provocare din viata noastra.

Iata cateva dintre preparatele mele din ultimul timp (am mult mai multe, dar arhiva mea foto nu este in laptopul meu cel nou)

• Pandispan cu cacao si visine proaspat culese din gradina (imi place cacaoa, ce.. nu o pot folosi oricând vreau eu?)
• Pandispan cu visine si caise din compot (nu am avut suficiente visine, caisele le-am lasat putin la scurs si le-am tavalit prin faina)
• Negresa cu gem (adaptata dupa o negresa de post, dar cu oua)
• Chec cu braza sarata si mere (reteta era cu branza de vaci dulce si fara mere)

Ai si tu astfel de creatii? Da-le un share sa le vedem si noi! 🙂

Nu uita, greselile tale, ale noastre, ar putea schimba lumea!